de Mihai Eminescu

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Căci în acest mormânt amar;
Mahmur și cu o bahică retină
Zace un luceafăr, zace un cărturar,
Zace. Zace un mare căcănar!

Metallica, vibrează a clopotelor jale,
Rostogolind amarnic al presei bolovan;
„Etilian”, pășește acum agale,
Lăsându-ne în urmă doar calendarul iulian,
Acum s-a dus. S-a dus un mare bețivan!

Te-ai dus, te-ai dus din birt, tu geniu ‘nalt și chior,
Căci Zeus te așteaptă, în mare aspirație,
Și dornici să citească sunt îngerii în cor;
Ce-ai „scris în altă publicație”,
Ai scris. Ai scris o mare aberație!

Te plânge și Iașovul, te plânge-n voce tare,
Orașul tău de suflet ce „nu s-a ridicat”,
N-a apreciat măreața-ți așteptare;
Fițuici, broșuri și bâlbe pe care le-ai creat,
Scrise cu rațiune. Atunci când erai beat!

Dacă a-i mai trăi o viață, ai face-o tot la fel,
Toți junii ți-ar aduce darul,
Bere, vin și cu o nară, câte-un miel;
Doar, doar ca tu să-ți mai îneci amaru’,
Ponegrindu-l. Ponegrindu-l pe Scripcaru!

Pamflet după poezia lui Mihai Eminescu
La mormântul lui Aron Pumnul (1866)