Scrisoarea III
de: „purtătorul de vorbe”...
Un primar dintre aceia ce domnesc peste vro urbe,
Ce cu-a turmelor campanie, tot orașul vrea s-o umple,
Într-un jilț din primărie, ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă;
Tot privea în van sărmanul, și deodată se deșteaptă.
Vede cum pe ușă intră, agitată, foarte repede,
Ceva mic, rotund și blond, e madam Țop-Fekete.
- Ce e Țop? Ce-alergi ca proasta, pe ăste scări de jos în sus?
- O tu nici visezi stăpâne, ce gând rău ăștia ți-au pus!
DNA, DIICOT și ANI, împreună ei s-au strâns
Să dea piept cu Nea Primaru’ și așteaptă un răspuns.
- Cum? Când urbea mi-e deschisă a privi gândești că pot,
Ca întreagă administrația să se împiedice de DIICOT?
O!!! Tu nici nu știi naivo, câte voturi eu am strâns
Și în crunta-mi vijelie, ei așteaptă un răspuns?
- Un răspuns, da majestate, ei nu vor doar vorbe reci,
Și de ce-am radiat KARORUX, în iunie ‘20?
De ce i-am schimbat și numele din DEPCOM în septembrie ‘08,
Dacă tanti Niculina și cu Zinger s-au mai copt.
Ce mai face Nea Șelaru, ce dosare a mai închis,
Și cum e cu Făgărașul, debitul în continuare, dacă mai este deschis.
- Păi la ce-mi spui tu aici, ăștia vor să-mi sape groapa...
Bine! Pleacă, du-te agale în C.A. la Compania APA.
Și de afli, de îndată să îmi spui cu al tău avânt,
Pe cine vor ei să pună purtătorul de cuvânt.
Și abia plecă „purcica”… Ce mai freamăt, ce mai tuse!
Parcă auzea un zgomot, un lin clinchet de cătușe.
Și de-dată se trezește din somnul cel de abis,
Se uită în stânga, în dreapta și vede c-a fost un vis.
Și agale se ridică din jilțul său de arin,
Iute apucă telefonul, și-l sună pe Mircea Marin...
