O imagine din fața Direcției Fiscale Brașov spune mai mult decât o mie de declarații oficiale: oameni stau la coadă pentru a-și plăti obligațiile către stat, în timp ce, în prim-plan, un loc de parcare devine simbolul unui privilegiu absurd. Un spațiu aparent banal, dar care a declanșat un episod revoltător și care scoate la iveală modul în care instituțiile publice sunt deturnate în interesul unor „supraoameni cu statut special”, acei veritabili „oameni cu sânge albastru ai Brașovului”.
Pe 12 martie, în jurul orei 11:00, exact în acel loc surprins în imagine, un cetățean a fost încătușat de echipa de intervenție a Poliției Locale Brașov. Nu pentru că ar fi reprezentat un pericol real, nu pentru că ar fi tulburat grav ordinea publică, ci pentru că a încercat să parcheze câteva minute pentru a intra să-și plătească taxele și impozitele. Un gest firesc, într-o societate normală.
Doar că acel loc nu era, în realitate, „liber”. Era rezervat, informal dar impus cu fermitate, pentru directorul executiv al instituției, Bianca Văitiș. În acel moment, legea a fost înlocuită de cutumă, iar bunul-simț de obediență.
Situația devine de-a dreptul grotească dacă privim dincolo de fațada instituției. În spatele clădirii există o parcare dedicată, dotată cu barieră, care ar trebui să deservească tocmai astfel de nevoi. La momentul incidentului, acea parcare era aproape complet goală. Cu alte cuvinte, soluția exista, dar nu era „potrivită” pentru cei privilegiați.
În loc să gestioneze situația cu calm și discernământ, Poliția Locală a ales forța. Încătușarea unui cetățean pentru o simplă dispută legată de un loc de parcare nu este doar disproporționată, ci profund abuzivă. Este dovada clară că această instituție a devenit un instrument de intimidare, nu de protecție.
Și poate cel mai grav aspect nu este incidentul în sine, ci ceea ce îl face posibil. Poliția Locală Brașov este condusă de un rezervist care nu a susținut examenul pentru ocuparea funcției, dar care continuă să conducă instituția printr-o simplă dispoziție de primar. Această anomalie administrativă a creat terenul perfect pentru derapaje.
Sub această conducere, instituția nu mai răspunde în fața cetățeanului, ci în fața intereselor de grup. Agenții nu mai sunt în slujba comunității, ci devin executanții unor ordine informale venite din partea unor directori de instituții care, teoretic, nu le sunt superiori ierarhic.
În mod paradoxal, acești directori au ajuns, în practică, să fie tratați ca niște șefi ai Poliției Locale. Sub „deosebita” administrare a lui Șuraru, raporturile de autoritate au fost complet răsturnate. Legea a devenit opțională, iar privilegiul – normă.
Mai mult, după stingerea conflictului, situația a degenerat într-un nou episod de intimidare. Un angajat al instituției a contestat dreptul cetățeanului de a face fotografii în curtea unei instituții publice, pe domeniul public. O reacție care trădează nu doar aroganță, ci și o profundă necunoaștere a legii.
Realitatea juridică este simplă: parcările de pe domeniul public și chiar cele de reședință pot fi utilizate, în anumite condiții, de către cetățeni pe timpul zilei, atunci când nu sunt ocupate. Cu alte cuvinte, cetățeanul nu doar că nu a greșit, ci a acționat în deplină legalitate.
Și totuși, în loc să fie protejat, a fost încătușat. În loc să fie respectat, a fost tratat ca un infractor. Iar toate acestea pentru a apăra un privilegiu administrativ care nu are nicio bază legală.
Iar ca și cum abuzul inițial nu ar fi fost suficient, un alt episod halucinant a venit imediat după. Un șofer al instituției s-a erijat în apărător al unei „ordini” inexistente și a încercat să interzică fotografierea parcării instituției și al domeniului public. Nu vorbim despre un spațiu privat sau despre bătătura lu’ mă-sa, ci despre domeniu public, unde dreptul de a documenta și de a fotografia este garantat. Această reacție nu este doar abuzivă, ci relevă o mentalitate periculoasă, în care angajații statului se comportă ca niște proprietari ai spațiului public și decid arbitrar cine are voie și cine nu să observe și să relateze.
Între timp, probleme reale ale orașului rămân ignorate. Ordinea publică, siguranța cetățenilor, respectarea regulilor în cartiere – toate acestea par să fie secundare în fața misiunii neoficiale a Poliției Locale: protejarea intereselor unei elite administrative.
Această instituție nu mai este, de mult, un sprijin pentru comunitate. A devenit un scut pentru consilieri locali, pentru directori și pentru toți cei care se consideră deasupra celorlalți. Un scut plătit, paradoxal, chiar de cei pe care îi ține la distanță.
Responsabilitatea pentru această stare de fapt este clară. Conducerea actuală a Poliției Locale, în frunte cu Șuraru, a transformat o instituție publică într-un mecanism de control și intimidare. Un mecanism care nu mai servește legea, ci interesele.
Iar până când acest sistem nu va fi demontat, astfel de scene vor continua să se repete. Pentru că, în Brașovul de astăzi, nu toți cetățenii sunt egali. Unii sunt simpli contribuabili. Alții sunt „oameni cu sânge albastru”. Iar diferența dintre ei este apărată, cu cătușe, de o instituție care ar fi trebuit să fie de partea tuturor.
★ 23.03.2025 ★
