Brașovul, oraș turistic, european, montan… și patria unde securitatea privată a ajuns o comedie neagră, un bâlci al deznădejdii și o caricatură a tot ce înseamnă demnitate.
Dacă te plimbi prin parcările supermarketurilor, prin centrele comerciale sau prin incinta vreunei fabrici brașovene, nu vezi agenți de paza profesioniști. Vezi, pe de o parte, bunici la vârste venerabile, abia târându-și picioarele în uniformele alea ieftine și prea mari, nevoiți să mai prindă un ban pe lângă pensia mizeră. Iar pe de altă parte, vezi „corpul de elită”: oameni care abia rup trei vorbe în română, semi-analfabeți recuperați de pe la coada vacii sau de pe tractor, ridicați la rangul de „oameni de intervenție”.
Să fim bine înțeleși: înțelegem disperarea oamenilor. Înțelegem că viața e scumpă, că pensiile sunt bătaie de joc și că fiecare încearcă să pună o pâine pe masă. Dar până unde mergem cu umilința acestor bătrâni?
Este de-a dreptul dureros și grotesc să vezi foști înalți ofițeri, foști colonei, oameni cu grade grele prin armată, poliție sau servicii secrete, oameni care odinioară dădeau ordine și aveau prestanță, ajunși la bătrânețe să stea la mila vreunui patron de firmă de pază. Să se lase umiliți în halul ăsta, să accepți să fii călcat în picioare pe doi lei, păzind paleți de marfă sau uși de magazin sub comanda unor patroni analfabeți – asta nu mai e nevoie, e renunțare la propria demnitate! Cum să ajungi din structurile de elită ale statului bătaia de joc a unor patronași de mucava care nici nu știu să scrie corect un contract de muncă?
Iar dacă te uiți cine îi coordonează pe acești bătrâni umiliți, te apucă râsul-plânsul. Firmele de pază din Brașov au transformat noțiunea de „securitate” într-o farsă. Colecția lor de angajați pare extrasă direct din garajul C.A.P.-ului.
Luăm un exemplu concret din fauna locală: DIO Security Brașov. Unul dintre „oamenii de intervenție”, un fel de mare coordonator al trupelor de șoc, este celebrul Mihai Băncilă. Un fel de „Rambo” de la țară cu statut de „Coordonator”. Un individ cu opt clase, proaspăt coborât de pe tractor, instalat direct în rol de „Rambo” de Brașov. Omul abia buchisește buletinul când trebuie să identifice pe cineva, dar e trimis să facă „intervenții” și să coordoneze oameni! Asta e elita pazei brașovene: oameni care confundă procesul-verbal cu procesul de producție de la Colectiv, dar purtători de vestă tactică și figuri de mercenari de cartier.
În timp ce bătrânii aceștia, bătuți de soartă și nevoiți să stea câte 12 ore în picioare la obiectivele pe care le păzesc, abia se mai țin pe picioare, domnul Mihai Băncilă, în nesimțirea și îngâmfarea care îi sunt atribuite, folosește mașina de serviciu pentru plimbări, făcut piața și rezolvarea unor probleme personale, de parcă autoturismul firmei ar fi devenit proprietatea sa particulară. În timp ce unii își tocesc picioarele pe salarii modeste, încercând să-și ducă traiul de pe o zi pe alta, alții par să se bucure de privilegii pe care nu le justifică prin nicio performanță profesională ieșită din comun.
Oare șefii DIO Security Brașov cunosc acest lucru? Știu ei cum este folosită mașina de serviciu și dacă deplasările pentru rezolvarea problemelor personale sunt permise în interesul firmei? Sau, ca de atâtea ori în lumea aceasta a paznicilor cu pretenții de generali, regulile sunt făcute pentru cei de jos, în timp ce coordonatorii se bucură de libertăți pe care angajații de rând nici măcar nu îndrăznesc să le viseze?
Dar cum funcționează rețeta de succes a firmelor de pază brașovene?
Recrutezi pensionari înaintați în vârstă, disperați după bani, care nu comentează, nu cer drepturi, nu știu ce e ala Codul Muncii și înghit orice umilință.
Angajezi tractoriști și semi-analfabeți cu 8 clase pe posturi de „intervenție” și coordonare, pentru că sunt ieftini, ușor de manipulat și fericiți că au primit o șapcă pe care scrie „SECURITY”. Pui mâna pe contracte bănoase, tăind orice cheltuială cu școlarizarea, echipamentul sau salariile decente.
Rezultatul? Un sistem penibil, o armată de strafrelnici obosiți conduși de absolvenți de școală generală, în timp ce siguranța obiectivelor păzite e doar o iluzie vândută pe bani grei.
Domnilor foști ofițeri și domnilor pensionari: mai aveți un pic de mândrie! Nu vă mai lăsați călcați în picioare de niște firme care vă privesc doar ca pe niște piese de schimb ieftine, conduse de indivizi care au terminat școala la 14 ani!
