Există o diferență uriașă între administrație și propagandă. Administrația rezolvă probleme. Propaganda produce imagini. Iar în cazul campaniei recente prin care Primăria Brașov a ales să promoveze închiderea unei săli de jocuri de noroc de pe Bulevardul Gării, întrebarea care se ridică este dacă asistăm la o măsură reală de combatere a fenomenului sau doar la o operațiune de imagine menită să genereze capital politic, și desigur dacă vorbim despre promovare cu siguranță și de remunerații consistente.
În materialele de promovare distribuite publicului, mesajul este simplu și convenabil: Primăria acționează, jocurile de noroc sunt eliminate, iar orașul este protejat. Numai că realitatea pe care o văd zilnic brașovenii pare mult mai complicată decât versiunea oficială prezentată în clipurile de pe rețelele sociale.
Un detaliu trecut aproape neobservat în filmarea realizată de primarul George Scripcaru la locația de pe Bulevardul Gării ridică însă alte semne de întrebare. În spatele edilului poate fi observat un banner pe care apare mesajul: „Locația se închide. Ne vedem în ONLINE!”. Dincolo de anunțul privind închiderea punctului fizic, mesajul reprezintă în fapt o invitație explicită către continuarea activității de joc online. Astfel, în timp ce administrația transmite public că luptă împotriva fenomenului jocurilor de noroc, imaginea promovată chiar în cadrul materialului oficial pare să direcționeze clienții către varianta online a aceluiași serviciu. Or, sumele cheltuite în mediul online sunt considerabil mai greu de monitorizat la nivel public, iar impactul social al fenomenului nu dispare prin simpla mutare a jucătorilor de la aparatele fizice către platformele digitale. În acest context, se ridică întrebarea dacă prezența acelui mesaj într-un material de promovare al administrației locale nu echivalează, în mod indirect, cu o formă de reclamă mascată pentru operatorul respectiv. Iar dacă discutăm despre promovarea unei mărci comerciale într-un material cu evidentă expunere publică, cetățenii au dreptul să întrebe dacă a existat vreun beneficiu financiar, direct sau indirect, asociat acestei apariții și în ce condiții a fost realizat materialul respectiv.
Un alt aspect ce nu ar trebui neglijat este acela că la o distanță foarte mică de locația prezentată drept exemplu de succes administrativ, alte spații destinate jocurilor de noroc continuă să funcționeze. De exemplu, pe Bulevardul Alexandru Vlahuță, una dintre principalele artere ale orașului, activitatea aceluiași operator nu pare să fi fost afectată în mod semnificativ. Mai mult, această locație se află în proximitatea unei unități de învățământ – Școala Gimnazială nr. 27 – aspect care ridică întrebări legitime cu privire la coerența și eficiența politicilor publice promovate de administrația lui Scripcaru.
Problema nu este că s-a închis o locație. Problema este că autoritățile încearcă să prezinte un caz punctual ca dovadă a rezolvării unui fenomen mult mai amplu. Dacă scopul declarat este reducerea impactului jocurilor de noroc asupra comunității, atunci cetățenii au dreptul să întrebe câte locații funcționează în prezent pe raza municipiului, câte au fost verificate, câte au fost sancționate și câte îndeplinesc cu adevărat condițiile impuse de reglementările locale.
Situația devine și mai interesantă în contextul Hotărârii Consiliului Local nr. 277 din 29 aprilie 2026. Potrivit informațiilor publice privind conținutul acestei reglementări, activitățile de jocuri de noroc sunt supuse unor restricții semnificative, fiind interzise la parterul blocurilor și limitate la anumite categorii de locații, respectiv centre comerciale și hoteluri de patru sau cinci stele.
Dacă aceasta este într-adevăr regula adoptată de autoritățile locale, atunci întrebarea firească este una simplă: Se aplică ea în mod egal tuturor?
Brașovenii au dreptul să știe dacă există în continuare operatori care își desfășoară activitatea la parterul unor blocuri de locuințe și, dacă da, care este temeiul legal în baza căruia aceste activități continuă. Au dreptul să știe dacă există perioade de conformare, derogări, excepții sau proceduri administrative care permit funcționarea temporară a unor locații ce nu se încadrează în noul regim juridic.
În lipsa unor explicații clare, percepția publică riscă să fie aceea că regulile sunt aplicate selectiv. Iar într-un stat de drept, cea mai mare problemă nu este existența regulilor, ci aplicarea lor diferită în funcție de cine este afectat de acestea.
O altă întrebare legitimă privește însăși filosofia care stă la baza noii reglementări. Dacă jocurile de noroc sunt considerate suficient de nocive încât să fie eliminate din anumite zone ale orașului, de ce devin acceptabile în alte locații? Iar dacă reprezintă un pericol social atunci când funcționează la parterul unui bloc, prin ce mecanism același pericol dispare atunci când activitatea este mutată într-un hotel de patru sau cinci stele?
Administrația locală are obligația de a explica public fundamentul unei asemenea diferențieri. Pentru că, în lipsa unei justificări solide, se poate crea impresia că obiectivul real nu este reducerea fenomenului, ci relocarea lui către un număr limitat de spații eligibile precum hotelurile Armati, Kronwell și Qosmo, Victoria Bulevard, locații coordonate de către personaje foarte apropiate primarului.
Din această perspectivă, decizia de a
restrânge activitatea aproape exclusiv la mall-uri și hoteluri de
categorie superioară generează inevitabil întrebări economice.
1.Cine beneficiază de această concentrare a pieței?
2. Cine deține spațiile care devin eligibile?
3. Care sunt efectele asupra concurenței?
4. Există studii de impact care au stat la baza deciziei?
5. Au fost consultați locuitorii orașului?
6. Au fost analizate efectele asupra operatorilor existenți și asupra proprietarilor de spații comerciale?
Aceste întrebări nu reprezintă acuzații. Ele reprezintă exercițiul normal al controlului democratic pe care cetățenii au dreptul să îl exercite asupra celor care îi conduc.
Mai grav este faptul că, în loc să ofere răspunsuri detaliate și verificabile, administrația pare să prefere mesajele simplificate și materialele de promovare în care complexitatea problemei este redusă la câteva secunde de filmare și la o concluzie convenabilă: „am închis un cazino”.
Dar fenomenul jocurilor de noroc nu se măsoară în videoclipuri. Se măsoară în numărul locațiilor care funcționează efectiv, în controalele realizate, în sancțiunile aplicate, în respectarea uniformă a legii și în protecția reală a comunității.
Închiderea unei singure locații nu schimbă cu nimic situația dacă alte săli continuă să funcționeze în zone sensibile. Nu rezolvă problema dacă activitatea este doar mutată dintr-un loc în altul. Nu reprezintă o reformă dacă rezultatul final este același număr de aparate și aceeași expunere a cetățenilor la fenomenul dependenței de jocuri de noroc.
Brașovenii merită mai mult decât comunicate triumfaliste și videoclipuri atent regizate. Merită transparență. Merită explicații. Merită să știe cine câștigă și cine pierde în urma deciziilor adoptate de administrația locală. Merită să știe dacă regulile sunt aplicate tuturor în mod egal sau doar celor care nu au influență. Și, mai ales, merită să vadă rezultate reale, nu doar imagini menite să creeze impresia unor rezultate.
Până când toate aceste întrebări vor primi răspunsuri clare și documentate, orice tentativă de a transforma închiderea unei singure locații într-un trofeu politic riscă să fie privită de mulți brașoveni exact așa cum pare: o operațiune de imagine construită în jurul unei probleme care, în realitate, este departe de a fi rezolvată.
PS. Aloo, Pinochio!!! Dacă le-a expirata Acordul de Funcționare, nu înseamnă că ai închis tu locația!!!
★ 10.06.2026 ★
