A trecut mai bine de un an de la adoptarea HCL 17/2025, prin care Consiliul Local Brașov a votat ieșirea Municipiului din societatea FIN-ECO SA. O decizie politică limpede, adoptată prin vot, care ar fi trebuit pusă în aplicare fără echivoc de executivul Primăriei. Și totuși, la peste 12 luni distanță, hotărârea rămâne literă moartă.
Într-un oraș care se vrea european, predictibil și eficient, Primăria funcționează însă ca o mașină cu roți pătrate: înaintează greu, scârțâie la fiecare mișcare și pare că evită deliberat direcția stabilită de propriul Consiliu Local.
HCL 17/2025 a stabilit clar ieșirea Municipiului Brașov din acționariatul FIN-ECO SA. Practic, Consiliul Local a decis încetarea unui parteneriat care, în timp, a ridicat numeroase semne de întrebare.
Cu toate acestea, primarul George Scripcaru nu a dus la îndeplinire prevederile hotărârii.
De ce?
Ce împiedică punerea în aplicare a unei decizii adoptate legal?
În orice administrație funcțională, votul deliberativului este obligatoriu pentru executiv. Altfel, se creează un precedent periculos: hotărârile Consiliului devin simple recomandări.
Un al doilea aspect esențial este cel juridic și economic. Atât timp cât Municipiul este acționar, relația are caracter de parteneriat public-privat. În momentul ieșirii din societate, acest statut dispare.
Iar consecința este directă: FIN-ECO nu mai poate presta serviciul de salubrizare în baza unui aranjament privilegiat, ci trebuie să participe la licitație, în condiții de concurență, alături de alți operatori.
Este un principiu elementar al achizițiilor publice: competiție, transparență, eficiență. Într-o piață deschisă, câștigă oferta cea mai bună pentru brașoveni, nu cea mai convenabilă pentru un partener tradițional.
Întrebarea devine inevitabilă: se teme cineva de o competiție reală?
Al treilea element este unul de o gravitate aparte. Curtea de Apel Brașov a pronunțat o decizie de pionierat, autorizând Municipiul Brașov să execute, pe cheltuiala FIN-ECO SA, lucrările de închidere a depozitului de deșeuri municipale clasa „B” Timiș-Triaj, înscris în CF 151504 Brașov, în suprafață de 86.814 mp, valoarea lucrărilor fiind de 44 de milioane de lei.
Este o hotărâre care schimbă raportul de forțe și ridică serioase semne de întrebare asupra modului în care au fost gestionate obligațiile contractuale. Mai mult, ea arată că instanța a constatat neîndeplinirea unor obligații de către operator.
În acest context, menținerea Municipiului în acționariat devine și mai dificil de justificat maiales daca este sa reflectam asupra riscului major de intrare in insolvență al SC FIN-ECO SA și opoziția față de SMID
Datele financiare indică un scor de risc de insolvență de 2,06 pentru FIN-ECO SA – încadrat la risc mare. Pentru o societate implicată într-un serviciu public esențial, un asemenea indicator nu este deloc liniștitor.
În paralel, compania se opune categoric implementării SMID – Sistemul de Management Integrat al Deșeurilor – un proiect de aproximativ 140 de milioane de euro, vital pentru modernizarea infrastructurii de salubrizare a județului.
SMID înseamnă investiții, fonduri europene, aliniere la standarde moderne. Opoziția față de un asemenea proiect ridică din nou întrebări: cine pierde din implementarea unui sistem integrat și transparent?
La un an de la votul Consiliului Local, Brașovul așteaptă răspunsuri clare:
De ce nu a pus primarul în aplicare HCL 17/2025?
Ce anume blochează ieșirea Municipiului din societate?
Care sunt interesele reale din spatele menținerii acestui parteneriat?
De ce ar fi preferabilă menținerea unui operator cu risc major de insolvență, în locul unei proceduri competitive?
Administrația publică nu trebuie să funcționeze pe baza inerției sau a relațiilor istorice, ci pe baza interesului public, dar când roțile sunt pătrate, nu drumul este de vină, ci mecanismul care refuză să fie reparat.
★ 16.02.2025 ★
