La 24 februarie 2026, Primăria Municipiului Brașov a organizat o conferință de presă prezentată drept unul dintre cele mai importante anunțuri privind infrastructura de utilități din ultimii ani. Cu un limbaj triumfalist și promisiuni ambițioase, administrația locală a anunțat demararea unui proiect în valoare de 87.602.321 lei fără TVA pentru modernizarea și extinderea rețelelor de apă și canalizare pe 58 de străzi din municipiu.
Conform datelor prezentate public, lucrările vizează 33 de străzi din cartierul Bartolomeu și 25 de străzi din cartierul Tractorul. Durata contractului este de 30 de luni de la emiterea ordinului de începere. Proiectul include reabilitarea și extinderea rețelelor de distribuție a apei potabile, modernizarea sistemului de canalizare și realizarea unei stații de pompare a apelor uzate.
Până aici, nimic neobișnuit. Orașul are nevoie de investiții, iar rețelele de utilități trebuie modernizate. Problema apare atunci când privim mai atent cine este beneficiarul unui contract de aproape 18 milioane de euro.
Câștigătoarea procedurii este societatea BOG’ART SRL din București, una dintre cele mai importante companii de construcții apă și canal din România. Informația este confirmată chiar de companie, care a publicat pe propriul site un comunicat referitor la semnarea contractului pentru lucrările din Brașov.
Din punct de vedere legal, câștigarea unei licitații nu ar trebui să reprezinte în sine niciun motiv de suspiciune. Însă contextul în care apare această atribuire ridică numeroase semne de întrebare pe care administrația locală nu a reușit până acum să le clarifice convingător.
Potrivit declarațiilor de avere depuse de actualul primar al municipiului Brașov, George Scripcaru, acesta a realizat în trecut venituri salariale chiar de la BOG’ART SRL. Documentele oficiale arată că societatea a avut un angajat special, un fost primar incoruptibil stăpân peste o întreagă armată de argați coruptibili despre care vom vorbi amănunțit cu altă ocazie.
Concret, această firmă i-a plătit lui George Scripcaru salarii, într-o perioadă de tristă amintire în care fotoliul de edil era puțin ocupat de către Allen Coliban. Cu alte cuvinte, între George Scripcaru și compania care a câștigat în acest an unul dintre cele mai importante contracte din Brașov a existat o relație profesională directă și remunerată.
În timpul conferinței de presă din 24 februarie a.c., subsemnatul a adresat primarului una dintre întrebările firești a vizat tocmai această situație. Ce anume a recomandat compania câștigătoare? Care sunt elementele care au diferențiat oferta acesteia de celelalte? Cum răspunde administrația locală celor care observă existența unei relații profesionale anterioare între primar și societatea desemnată câștigătoare?
Răspunsurile nu au fost însă pe măsura importanței întrebărilor, astfel încât, vizibil prins în corzi, primarul nu a fost în stare sa dea un răspuns concludent, acesta invocând faptul că procedura a fost organizată de Compania Apa Brașov și nu de primăria pe care acesta ar trebui să o conducă. O explicație formal corectă, dar care nu răspunde nelămuririlor existente.
Pentru că aici apare adevărata problemă.
Dacă primarul nu are nicio influență asupra deciziilor strategice luate în cadrul unei companii în care deține 42% din sfera de interes a administrației locale, atunci cetățenii trebuie să știe cine conduce cu adevărat aceste procese și cine își asumă răspunderea pentru contracte de zeci de milioane de lei. Dacă, dimpotrivă, influența există, atunci standardele de transparență trebuie să fie cu atât mai ridicate atunci când beneficiarul unui asemenea contract este o companie cu care edilul a avut legături profesionale directe.
Mai pe românește, în această situație, deducem două ipoteze:
Ori primarul este un nimeni pe lume și subalternii săi organizează licitații după cum îi taie capul, fără să dea un mc de apă pe „ordonanțele” lui, ori primarul coordonează din umbră și este părtaș la această ingenioasă recompensare a fostului său angajator.
Această situație este cu atât mai sensibilă cu cât atribuirea contractului vine într-o perioadă de reorganizare (cu iz penal) și schimbări importante în structurile de conducere ale Companiei Apa Brașov. Într-un asemenea context, orice aparență de apropiere între factorul politic și beneficiarul unui contract public major ar fi trebuit anticipată și explicată în detaliu. iar aceasta, în timp ce brașovenii au primit răspunsuri generale și trimiteri către proceduri administrative pe care foarte puțini cetățeni le pot verifica în profunzime.
Întrebarea care rămâne este una simplă: dacă orice altă companie ar fi câștigat acest contract, ar fi existat aceeași lipsă de explicații? Sau tocmai legătura profesională anterioară dintre primar și societatea câștigătoare impunea un exercițiu suplimentar de transparență?
Nimeni nu poate afirma, în lipsa unor probe, că atribuirea contractului a fost influențată sau că procedura nu s-a desfășurat legal. Însă la fel de adevărat este că administrația publică nu trebuie să evite doar conflictele de interese reale, ci și situațiile care pot genera aparența unui conflict de interese.
Iar atunci când un fost angajator al primarului obține un contract de aproape 88 de milioane de lei într-unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură ale orașului, simpla afirmație că „licitația a fost organizată de altcineva” nu este suficientă pentru a închide discuția, ci dimpotrivă. Este exact momentul în care administrația are obligația să ofere mai multe explicații, nu mai puține.
În final, întrebarea care cu siguranță îi arde la buzunar cel mai mult și pe care brașovenii au dreptul să o adreseze este: de ce a fost necesară contractarea unei societăți externe pentru realizarea acestei lucrări, în condițiile în care Compania Apa Brașov este tocmai operatorul specializat în domeniul alimentării cu apă și canalizării?
Dacă societatea dispune de personal calificat, expertiză tehnică și resursele necesare pentru gestionarea infrastructurii de apă și canal, atunci administrația ar trebui să explice clar de ce această investiție nu a putut fi realizată prin propriile structuri. Cu atât mai mult cu cât consumatorii din Brașov plătesc un tarif de 17,03 lei/mc pentru apă și canalizare, unul dintre cele mai scumpe din România, fiind îndreptățiți să se întrebe dacă aceste costuri reflectă și capacitatea operatorului de a executa lucrări de asemenea anvergură sau dacă, în practică, astfel de proiecte sunt transferate către firme private pe cheltuiala indirectă a cetățenilor. Transparența privind motivele acestei externalizări este esențială pentru a înțelege dacă soluția aleasă a fost cu adevărat cea mai eficientă și avantajoasă pentru interesul public, sau a fost doar un moft al lui Scripcaru.
★ 13.06.2026 ★
