PARTEA I: La general…

În urmă cu aproximativ 18 ani, când România a aderat la Uniunea Europeană, țării noastre i-au fost impuse anumite condiții. Printre acestea se regăseau și cele de mediu, criterii care de la bun început nu au fost opționale ci obligatorii. Principalele regulamente de mediu impuse au fost și încă sunt RECICLAREA, SORTAREA SELECTIVĂ și TRATAREA MECANO-BIOLOGICĂ a deșeurilor.

Gunoiul sau mai academic spus deșeurile din întreaga lume se împart în două mari categorii:
deșeuri uscate / nebiodegradabile și deșeuri umede / biodegradabile. Fracția uscată este acea parte a deșeurilor care se sortează în funcție de felul în care se poate ea recicla, carton, plastic, aluminiu etc, iar fracția umedă se sortează în funcție de ajutarea fenomenului de fermentare / degradare, în funcție de umiditate, aer și oxigen / apă și temperatură.

Pentru acest procedeu, în toată Europa se construiesc sisteme care avansează și care sporesc această degradare, din care să rezulte COMPOSTUL,o hrană pentru microorganismele aflate în sol, un fel de îngrășământ pentru fertilizare.

Tot la aderarea României la UE, țara noastră și-a luat atât angajamentul respectării acestor norme/cote, cât și introducerea sistemului DRS, un sistem creat de către furnizorii de recipiente din mase plastice (PET) și aluminiu de pe piață, împreuna cu marii retaileri. În prezent, DRS este gestionat de către RETURO în proporție de 60%, Asociația Producătorilor de Băuturi Alcoolice şi Nealcoolice 20% și de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor cu 20 %.

Scopul este acela ca producătorii să producă iar reatailerii să vândă astfel încât să se formeze un sistem circular continuu. Acest principiu trebuie realizat în toate domeniile, ca atare același lucru trebuie făcut și cu deșeurile.

Managementul deșeurilor implică în prealabil o selectarea selectivă, cea ce înseamnă o colectare separată în funcție de materialul din care este confecționat deșeul, care apoi se transportă către o stație de sortare, urmând ca de aici sa înceapă reciclarea.

Ca un mic exemplu, PET-urile din plasticsunt de mai multe feluri, în funcție de moleculele din care sunt realizate, recipientele folosite pentru stocarea uleiurilor auto sunt diferite de cele folosite în industria alimentară. Ca atare High Density Poly Ethylene (HDPE), Polyethylenterephthala (PET) etc, nu pot fi reciclate la comun, deoarece după reciclare ele se mărunțesc, se topesc (la temperaturi diferite în funcție de componență), apoi se transformă într-o pulbere, urmând ca ulterior să fie refolosite.

Modalitatea de sortare este una critică și în același timp indispensabilă deoarece colectarea și sortarea implică COSTURI, iar reciclare a înseamnă VENITURI.

O stație de colectare de aproximativ 20 milioane de Euro poate fii suportată exclusiv doar de către o autoritate publică județeană din care fac parte toate UAT-urile județului înscrise într-un ADI ISO Mediu și cum probabil ați intuit deja, costurile se reflectă în facturarea către contribuabil. Pentru a se evita ca această costisitoare povară să nu cada în sarcina cetățenilor, Uniunea Europeană acordă fonduri europene.

În cazul Județului Brașov, vorbim despre aproximativ 167 mil. Euro, 147 mil. fiind evaluarea Consiliului Județean făcută de către domnul Szenner Zoltan, la care se adaugă încă 20 de milioane Euro după evaluarea celor de la JASPERS.

JASPERS (Joint Assistance to Support Projects in European) este o entitate creată de către UE, un parteneriat finanțat de Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții, care oferă consiliere cu privire la strategii și proiecte ce contribuie la o Europă mai verde, mai conectată și mai inovatoare. Sprijinul JASPERS îi ajută pe beneficiari să-și alinieze proiectele la cele mai înalte standarde ale UE, îmbunătățindu-le șansele de a obține finanțare UE.

Altfel spus, din cauza lipsei de experiență în acest domeniu, toate țările UE au avut probleme!!! Pentru aceasta JASPERS ajută autoritățile să întocmească proiecte mature și finanțabile, tot JASPERS verifică și dă bifa proiectelor SMID, scopul final constând în fluidizarea banilor europeni în scopuri profitabile. De aceea când JASPERS îți recomandă ceva, este cam obligatoriu de îndeplinit, pentru că fără bifa lor nu primești fondurile europene.

Exemplul concret este Raja SA Constanța, care au angajat niște băieți deștepți care au știut să fure meserie, „i-au dresat”, apoi au făcut proiecte concrete și profitabile, ajungând în prezent să dețină monopolul proiectelor de apă-canal în jumătate de țară.

SMID (Sistem de Management integrat al Deșeurilor) este un sistem care implică și gestionează totul de la colectarea deșeurilor până la transportarea lor către groapa de gunoi. Ce fel și câte stații sunt necesare, câte stații mecano-biologice, câte pubele, locul de amplasare al gropii de gunoi, ce tip de deșeu ajunge la groapa de gunoi, câte insule, câte stații de sortare, ce dimensiuni, unde se transportă către reciclare, ce reziduri rămân, etc… într-un cuvânt, TOTUL dela A la Z!!!.

SMID-ul este un act oficial obligatoriu, trecut prin Consiliul Județean, asumat și votat, iar teoretic ar trebui realizat fără pile și fără relații!!!!

Doar ca fapt divers, România nu a respectat condițiile, au trecut toate termenele, iar gropile de gunoi au rămas foarte, foarte, foarte poluante.

PARTEA II: La Brașov…

În momentul de față, fiind pe locul doi în țară pe lista de infringement, GROAPA DE GUNOI aflată în proprietatea lui FIN ECO SA este TOTAL ILEGALĂ SI TREBUIE ÎNCHISĂ DE URGENȚĂ!!!

Un al II-lea criteriu este acela că groapa de gunoi FIN ECO SA este particulară, deci nu respectă una dintre cerințele JASPERS, mai precis aceea ca administrarea deșeurilor să cadă în responsabilitatea autorității publice.

III. Groapa este compusă din anumite cuve, pe care dacă sunt dispuse să suporte o încărcătură la 5 tone și sunt supraîncărcate spre exemplu cu 8 sau 10 tone, acestea se fisurează/crapă, în urma crăpării tot ce se scurge din cuve, se duce în pânza freatica și contaminează.

Doar ca fapt divers, groapa de gunoi FIN ECO SA este amplasată peste ochiul de apă a Prejmerului. Acesta este un bazin subteran de pânză freatică, ce este un ochi de apă strategic aflat în administrarea Companiei APA Brașov. În cazul în care lacul de acumulare de la Săcele rămâne fără apă, se suplimentează din acest ochi.

Dacă cuvele din groapa de gunoi sunt fisurate iar afară plouă, apa de ploaie se scurge prin muntele de gunoi, adună substanțe toxice și ajunge în pânza freatică, după care pompele Companiei APA trag acea apă contaminată și o bagă în sistemul de apă potabilă.

La rândul lor, cuvele sunt formate din celule predefinite pe bază de lungime, lățime și adâncime, drept pentru care deșeurile trebuiesc depozitate exact în cuve, nicidecum și în perimetrul de pe lângă acestea.

IV. Autorizația s-a dat luându-se în calcul tot perimetrul de pe lângă celulă, pentru a se lua în considerare creșterea spațiului de depozitare și a gradului de încărcare, în vederea creșterii costurilor de facturare către cetățean.

Deși unele voci spun că rampa FIN ECO SA primește autorizație de funcționare pe bază de ȘPAGĂ, iar Agenția pentru Protecția Mediului Brașov condusă de către director executiv – Ciprian Băncilă, cunoaște foarte bine toate cele mai sus menționate, asul din mâneca familiei Butuza este acela că, fiind vorba despre deșeu care nu poate fi lăsat la voia întâmplării, o groapă de gunoi nu poate fi închisă fără o expertiză.

Revenind la groapa impusă de către Uniunea Europeană și la SMID, pentru ca aceasta să treacă este nevoie de consultanți pe măsura.

Dacă stația e făcută de către un consultant neexperimentat, iar JASPERS nu dă bifa de trecere al proiectului SMID, banii plătiți pentru consultanță sunt pierduți, iar aceasta se va resimți tot în buzunarul contribuabilului.

În prezent, România are stații de sortare funcționale, dar absolut niciuna nu se încadrează în normele impuse. De aceea selectarea și sortarea făcută este „de râsul curcilor”. Pentru a se exonera de aceasta situație, reprezentanții lui Marcel Butuza – prin foști pușcăriași și asociații moraliste fac presiuni și dau vina autoritățile județene din Brașov, tocmai pentru a evita ieșirea la iveală a neregulilor de la groapa de gunoi FIN ECO SA.

Din această cauză, în dauna faptului că aceste aspecte sunt cunoscute, autoritățile locale sunt neputincioase, iar groapa FIN ECO funcționează în continuare chiar dacă nu respecta nici cele mai elementare norme de standardizare.

Județul Brașov trebuie să își dezvolte un SMID funcțional astfel încât la rampă trebuiesc duse doar reziduri, dar nu mai mult de 10 % din totalul de gunoi; din totalul de gunoi iese maxim 10% rezidu cu care nu mai ai ce să faci, lucru care la Brașov nu se întâmplă.

PRATEA III: Interesele…

Pentru realizarea SMID-ului, proiect subvenționat din fonduri europene, U.E impune condiții prin care nu mai se mai poate fura, iar sortarea, depozitarea și reciclarea trebuie făcută cu adevărat.

Problema pentru FIN ECO este aceea că dacă acest proiect se realizează ies la suprafață și neregulile din trecut și se constată faptul că tariful cerut nu se regăsește din cauza faptului că nu s-a făcut sortarea.

Care sunt interesele mai marilor județului în frunte cu Șerban Todorică?

Fiind vorba despre fonduri europene, domniile lor pot să ia proiectul unei stație de 2,7 mil. Euro făcut de o firmă X fără experiență, umflă prețurile și zic că proiectul valorează 16,7 mil. Euro. La fel cum ar putea lua un un tricou în valoare de 20 de lei, îl vând cu 50 de lei, iar diferența de 30 lei le rămân acestor capete luminate. În final JASPERS nu aproba proiectul iar tranșa de 16.7 mil. Euro, bani europeni trebuie rambursată din banii contribuabililor.

Aici trebuie să specificăm faptul că din totalul de 6,7 miliarde Euro alocați României, 167 mil. Euro sunt doar pentru Județul Brașov.

Reprezentanții lui Butuza nu vor ca SMID-ul să treacă, pentru că în momentul în care acest lucru s-a realizat, domnia sa nu mai este proprietarul stațiilor, acestea trec în proprietatea autorității publice. Totodată proiectul SMID implică și cântare, măsurători, camere, drept urmare prin această monitorizare se vede totalul de cantitate ce intră în groapă. Prin urmare, FIN ECO nu mai poate raporta o cantitate de 100 de tone, în timp ce în realitate s-au băgat doar 20 de tone.

Mai mult, nicio firma din România nu are experiența și pregătirea necesara în vederea participării la licitație pentru realizarea acestui grandios proiect, cu atât mai puțin firmele familiei Butuza.

Doar ca fapt divers, dacă nu este făcut totul ca la carte, societatea pune banii de la ea, exact la fel ca în situația de la Galați, acolo unde s-a ținut de 4 ori licitația iar operatorul nu s-a prezentat niciodată conștient fiind de faptul că în cazul câștigării și neîndeplinirii caietului de sarcini este în postura de a pune banii de la el.

Revenind la interesele despre care se zvonește că ar plana în jurul familiei lui Șerban Todorică – și despre care cu certitudine putem spune că nu sunt realizabile nici dacă ilustrul politician s-ar mai naște încă de 10 ori – valoarea consultanței unui astfel de proiect pentru Brașov este între 5-8% și se poate duce până la 10 % din cei 167 mil. Euro. Aceasta este limitată în funcție de ce necesită proiectul: desen sistem, proiectare sistem, autorizații, pregătire caiet de sarcini, organizare licitație europeană (pentru că depășește 20 mil. Euro), pornit stație, etc. Consultantul va lua 16.7 mil. Euro, iar JASPAR va da sau nu bifa de implementare.

Deși gurile rele spun că se pregătește o firmă de-a domnului Faur – ginerele lui Todorică, care să obțină banii oferiți de către Consiliul Județean Brașov după care, dacă trece de JASPER banii vin de la Comisia Europeană. Un lucru imposibil!!! Societatea lui Faur are nevoie de un consultant care a mai făcut proiecte de dimensiuni similare, ori firmele lui Faur nu își permit un astfel de angajat. Un al doilea Argument este acela că atunci când va lua contact cu caietul de sarcini, cu siguranță distanța Brașov – Rupea o va parcurge la jumătatea te timp de care a parcurs-o de la Rupea la Brașov… (pe jos…)

La nivelul anului 2019 în toată Europa erau 6 operatori care puteau participa la o astfel de licitație. În prezent, mai sunt doar 3 firme, care din păcate nu au timp pentru Județul Brașov.

Doar ca fapt divers, pentru Județul Brașov sunt necesare:

1. Stații de stocare de seu uscat, 2 buc. (zona Brașov, capacitate 100.000 tone / zona Făgăraș, capacitate 40.000 tone);
2. Stații de transfer între cele 2 mai sus menționate, minim 3 buc.;
3. Stații de tratare mecano-biologică, 5 buc. care să proceseze aproximativ 100.000 tone;

PARTEA IV: Falimentul…

Ținând cont de faptul că un astfel de proiect este extrem de greu de realizat, iar rambursarea se va face din bani publici care se vor reflecta în facturile pentru serviciile de salubrizare, concluzia este una cât se poate de dramatică pentru locuitorii întregului județ: „La Brașov miroase a FALIMENT!!!”

Reprezentanții FIN ECO SA și gașca nu vor ca SMID-ul sa treacă, pentru ca „șmecheriile” lor murdare să nu iasă la suprafață și să aibă o continuitate avantajoasă, iar mai marii județului, vor găsi o firmă care va promite „marea cu sarea”, nu vor aloca timpul necesar, după care vor trebui să înapoieze banii. În momentul în care nu va funcționa – costurile se vor vedea în facturile către cetățeni, astfel încât factura pentru servicii de salubrizare pentru o lună va fi mai mare decât cea pentru gazul de pe întreaga perioadă de iarnă.

P.S. 167 mil. Euro, îngroapă bugetul județului „forever”.

VA URMA.