Forfecând autobiografia lui Căncescu, „Brașovul. O viziune istorică post decembristă” am dat întâmplător peste ceea ce și-a dorit Aristotel Căncescu să reprezinte o amplă frescă a zbaterilor politice postdecembriste brașovene, circumscrisă autobiografiei sale, din nefericire scrisă într-o frazare comprimată în stereotipiile propoziționale tipice crainicilor de radio, ce amintește de opera stilistică a miniaturiștilor vorbirii. Căncescu fiind la bază om de radio, în afară de multe alte necunoscute enigmatice ale caracterului său abisal, din perspectivă morală, bineînțeles.
Cum însăilările sale autobiografice tipărite deja, dar distribuite unui cerc restrâns și dificil, dar nu imposibil de penetrat prin mijloacele operative ale unui jurnalist de investigație, unui conglomerat circular de rubedenii, acoliți și inițiați într-ale „șulfăriei” politice ale tranziției noastre fatidice, au fost dosite într-un depozit al unei edituri brașovene al cărei patron a mai absorbit din mirodenia bugetară județeană distribuită cu larghețe de Căncescu în zilele sale de hegemon brașovean, am considerat ca fiind datoria patriotică locală nedisimulată a subsemnatului aducerea la cunoștință maselor largi populare a unor aspecte ale mersului lucrurilor în spatele ușilor închise ale puterii politice brașovene, din deceniile trecute. Aspecte care privesc masele cu pricina, direct și neîndoielnic.
Survin, însă, în narativul autobiografiei și indicii istorice reflectate pe alocuri cu parcimonie de autorul acesteia, lucruri pe care nu le știam, sau doar le bănuiam, din această perspectivă frugala sa autobiografie reprezentând un filon istoricist important.
Ne rezervăm însă dreptul ca, prin șapourile analitice și sintetice pe care le vom redacta în preambulul fiecărui fragment de autobiografie a fostului stăpân indisputabil al județului Brașov, să corectăm axiologic toate transgresiunile autorului realizate prin mistificarea faptelor reale, sau prin rescrierea unor paragrafe ale persistenței noastre ontologice în acele timpuri brașovene postrevoluționare, precum și să completăm pe alocuri autobiografia căncesciană, acolo unde amnezia convenabilă și selectivă a autorului a escamotat faptele în derizoriu, sau în neantul uitării.
Nu în ultimul rând, ne vom asuma responsabilitatea corectării unor discrepanțe stilistice și a unor imprecizii nominale cu privire la persoane, lucruri, fapte și locuri. Asta, începând cu titlul cărții, incorect redactat, „postdecembristă” scriindu-se legat, sau în unele accepțiuni cu cratimă, nicidecum separat, cum apare în printul final al coperții.
Căncescu exhibă simptomatic dimensiunile revanșarde camusiene ale omului revoltat.
Stângăcia stilului literar al operei sale de penitenciar, într-un univers concentraționar alienant al capacităților intelectuale și al comportamentului verbal ale celor găzduiți de stat în atarii condiții, se datorează caracterului alterant al resorturilor cognitive ale percepției istoriei, dar și al memoriei selective de lungă durată, datorită izolării și datorită ineluctabilei proaste companii din penitenciar. Necunoașterea sferei culturale a literaturii în genere, măcar la un nivel post-inițial, este un alt factor cauzal al sărăciei stilistice a autobiografiei autorului.
Nici conștiința morală a acestuia, subsecventă autobiografiei de față, autorul fiind încarcerat în penitenciar deja de mulți ani, la care se adaugă anii de arest preventiv, nu este una dintre cele mai faste și mai răzbătătoare prin pâcla vinovățiilor sale stabilite de Justiție.
Nerecunoscute însă de Căncescu ab initio, aceste aspecte grevează obiectiv și decredibilizează în mare măsură ansamblul autobiografic, stilistic și factual asumat restrictiv și subiectiv de către autor.
Pe de altă parte, exigențele analizei istorico-literare a unei autobiografii pălesc în cazul de față în contrapondere cu instrospecția jurnalistică în textul propus de aceasta, conjuncturile politice și sociale influențate, fast sau nefast, covârșitor la Brașov de Căncescu în acea perioadă, cu implicații majore asupra traiului de zi cu zi al brașovenilor din municipiu și din restul județului, dobândind prevalență în analiza propusă cititorilor noștri. Analiză care se va concentra pe două direcții axiale, pe anvergura personalității controversate a autorului, psihologică și politică, ce implică și relațiile sale discutabile și imputabile cu personalități ale vieții publice locale și naționale ale timpului, precum și pe matricea factualității impactului social și politic produs de autor asupra unei jumătăți de generație postdecembristă de brașoveni.
Va urma.
Libiu Mateescu ★ 05 iul. 2025
