Velican Aurelian fost membru în Comisia de Selecție și Nominalizare a Consiliului de Administrație al Companiei APA Brașov, după ce la ajutat pe Liviu Cocoș să intre în pușcărie, acordându-i fostului său consilier personal un calificativ pe măsura „prestidigitației” pentru un arest preventiv, primarul Comunei Hărman, confundă „șandramaua administrativă” pe care o conduce într-un stil echivalent cu dezastrul, cu moștenirea primită de la ta-su mare, crezând că pentru primăria lui, legile statului sunt la fel ca la PNL. NESCRISE.
Dând dovadă de o aroganță și o impertinență rurală de care până și cel mai absent membru PNL se poate mira că acest Velican a ajuns din nou primar, edilul pentru care liberul acces la informațiile de interes public stipulat în Legea 544/2001, constituie doar câteva paragrafe inserate pe hârtia cu care „Majestatea Sa” se șterge la cur atunci când merge la căcăsătoarea din fundul curții de la primărie.
Din păcate pentru acest element administrativ de „așa NU!” transparența și comunicarea eficientă nu sunt singurele probleme administrative cu care cadiul își bate joc de locuitorii micuței comunități din Hărman.
Ambiguitățile privind limitele administrativ-teritoriale ale UAT-ului pe care Velican se preface că îl păstorește reies din discuțiile, din negocierile și din dezbaterile intense cu privire la stabilirea unor granițe clare între Primăria Hărman și Primăria Brașov, mai ales în contextul Planului Urbanistic General (PUG). Cartierul Liziera este un exemplu de zonă unde limitarea administrației nu corespunde cu percepția locuitorilor.
Percepțiile de lipsă de acțiune concretă și de întârziere semnalată în nenumărate rânduri de către locuitorii acestui cartier nu au fost continuate, iar primarul doarme în opinci scuzându-se că deocamdată nu a apărut niciun sondaj oficial, nici alte cereri în plus, ceea ce sugerează lipsa unui plan concret sau lipsa de transparență și comunicare eficientă.
În prezent situația cartierului Liziera care aparține administrativ de Hărman, este una lăsată de izbeliște de către „împăratul Aurelian” Velican. În tot acest timp, în ceea ce privește disponibilitatea pentru școli, grădinițe, servicii, drumuri etc, locuitorii spun că de facto, viața lor se derulează în mare parte în Brașov.
Cea mai des întâlnită critică este aceea că primarul Aurelian Velican nu este în stare să asigure servicii elementare adecvate, drumul de acces nefiind asfaltat.
Smiorcăindu-se ca un copil care nu a obținut bomboana iar resursele primăriei sunt insuficiente, primarul susține că asfaltarea cartierului Liziera ar costa aproximativ 3 milioane de euro, bani pe care comuna nu îi are, acesta ridică din umeri, iar localnicii nu au altă soluție decât să trăiască, „ca la țară” așteptând o minune cerească pentru îmbunătățirea infrastructurii.
Liziera, nu este singura zonă din „bătătura” lui Velican ce arată ca după bombardamentele de la Bahmut sau Kharkov. Partea de nord-est a obștei, pe care primarul se chinuie neputincios să o asfalteze de mai bine de jumătate de an, arată cam așa:
Iar problemele grave din Hărman nu se rezuma doar la transparență, infrastructură sau asfalt.
În urmă cu nu foarte mult timp, a existat un caz grav în care un angajat al centrului de plasament din Hărman a fost acuzat că ar fi abuzat sexual o fată cu probleme psihice. Acest lucru ridică întrebări serioase despre supraveghere, protecția copiilor, responsabilitatea instituțională.
Concluzionând într-un mod cât se poate de neutru și obiectiv, incompetența primarului Aurelian Velican face ca nemulțumirea publică din comuna Hărman, privind lipsa investițiilor în infrastructură de bază (drumuri, utilități), transparența redusă a administrației locale, comunicarea deficitară dintre primărie și locuitori, precum și ambiguitățile administrative referitoare la delimitarea teritorială cu Brașovul sunt întemeiate și indică nevoia urgentă de clarificare.
★ 14.10.2025 ★