Săptămâna aceasta am avut onoarea de a participa la cea de-a XXII-a ediție a Zilei Naționale a Contabilului Român, eveniment de tradiție, organizat de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.
Celebra întrebare din opera lui Shakespeare „A fi sau a nu fi?”, revine, cu aceeași forță, și poate fi adresată numeroaselor profesii, aflate în fața unei alegeri de identitate. În cadrul evenimentului intervențiile organizatorilor și invitaților au evidențiat în mai mică măsură evoluțiile tehnologiilor din domeniu, punctând importanța specialiștilor implicați în zona economică - felul în care se redefinesc rolulurile atunci când lumea din jurul nostru se schimbă mai repede decât reușim uneori, să o înțelegem!
Propria experiență profesională am dobândit-o în educație, domeniu diferit de cel al contabilității. Dar, dilema pe care a adus-o evenimentul îmi este profund familiară. Și în educație, ca și în contabilitate, ne-am confruntat cu întrebarea: ce se întâmplă cu profesia noastră atunci când o parte din ceea ce știam să facem poate fi acum făcut de o mașină? Răspunsul pe care l-am găsit, și pe care l-am transmis în cadrul evenimentului, a fost acesta: valoarea unei profesii nu a stat niciodată doar în procesele pe care le execută, ci în judecata pe care o exercită, în încrederea pe care o inspiră și în sensul pe care îl dă informației.
Inteligența artificială poate procesa date, poate automatiza calcule, poate genera rapoarte în secunde. Ceea ce nu poate face și nu va putea face, este să își asume responsabilitatea unei decizii, să înțeleagă contextul uman din spatele unor cifre, să spună „nu” unei presiuni, sau să construiască încrederea unui client/beneficiar sau a unei instituții, an de an, prin integritate constantă. Acestea sunt, și vor rămâne, atribute profund umane.
De aceea cred că „a fi”, pentru profesia contabilă de astăzi, nu înseamnă a rezista schimbării, ci a o conduce. Înseamnă a trece de la rolul de executant al procesului la rolul de ”arhitect al încrederii” – cum atât de bine a fost formulată de către organizatori. Înseamnă transformarea în vocea care interpretează inteligent datele, discernământul care le dă sens, partenerul strategic fără de care nicio decizie de business responsabilă nu se poate lua.
Iar „a nu fi” nu este, așa cum spuneați, dispariția profesiei. Este riscul – mult mai subtil și mai periculos – de a rămâne captiv unui model care nu mai corespunde vremurilor. Riscul de a confunda automatizarea sarcinilor cu automatizarea gândirii. Pentru că, oricât de sofisticate ar deveni instrumentele, decizia finală, cea care poartă consecințe/ produce efecte, poartă întotdeauna o semnătură a unei persoane reale.
Transmit tuturor celor sărbătoriți și premiați în cadrul evenimentului, cu un gând simplu: fiecare generație de profesioniști a trebuit, la un moment dat, să răspundă la întrebarea dacă tehnologia îi va înlocui. Răspunsul nu a fost niciodată tehnologia în sine, ci felul în care profesioniștii au ales să se raporteze la ea. Cei care au ales să învețe, să se adapteze și să-și reafirme valoarea adăugată nu doar că nu au dispărut – au devenit indispensabili!
Urez tuturor profesioniștilor din domeniul contabilității, să aleagă cu curaj și luciditate, „a fi”! Să fiți arhitecții încrederii într-o economie digitală! Să rămâneți, așa cum meritați, relevanți, credibili și indispensabili!
