Din categoria „Edilii e dilii”, Primăria Brașov, prin votul a 16 consilieri fără personalitate, executanți disciplinați, dar vigilenți doar când vine vorba de a apăra linia de partid chiar și cu riscul intrării în conflicte de interese (poate Crivi, poate Cojo), demonstrează încă o dată că voința proprie este un lux pe care nu și-l permit. Reflexul de a ridica mâna la comandă pare să fi devenit singura formă de exprimare politică intrata în AND, chiar și atunci când decizia împinge instituția spre ridicol sau spre zone gri de moralitate.
Dar vorba aceea, ce mai contează onoarea, atunci când „șeful” dictează: „aport!”, „șezi!” sau „culcat!”.
Așadar, „măriți” cu generozitate de circumstanță, aceeași administrație își pregătește încă un moment festiv, în care titlurile onorifice devin monedă de schimb simbolică, golită de sens. În loc ca aceste distincții să reflecte merite incontestabile și contribuții reale la comunitate, ele ajung să ridice sprâncene și să nască întrebări incomode în spațiul public.
Pentru că, dincolo de festivism, rămâne senzația apăsătoare că unele povești din trecut sunt tratate cu o lejeritate suspectă. Iar atunci când planează controverse, chiar și neclarificate oficial, orice gest de glorificare publică devine cel puțin discutabil. Nu e nevoie de acuzații directe pentru ca îndoiala să existe — ea se insinuează singură, acolo unde transparența lipsește.
Sau poate că decorarea aceasta va fi doar încă un episod festiv, bifat cu aplauze într-o sală elegantă, unde aceleași figuri bine cunoscute își validează reciproc importanța. Un eveniment aniversar, o diplomă, o fotografie — toate ambalate frumos, astfel încât să distragă atenția de la întrebările care nu se pun niciodată oficial.
Nu e greu de anticipat că o parte a gazetarilor locali, unii din nostalgie, alții de foame, alții de sete, vor prefera să cânte în cor aceeași partitură față de beneficiile azotatului de amoniu (NH4NO3). Critica devine șoaptă, iar șoapta dispare. În loc de întrebări, vom avea ode. În loc de investigații, vom avea sfruntări convenabile ale realității; mai pe scurt toată presa din Brașov va rescrie basmul lui Ispirescu „Sarea în Bucate”.
Și astfel, nimeni nu va mai aminti despre cele trei cazuri, în care „mama cea bună a orașului” – cam la fel de bună ca și Elena Ceaușescu – după modelul lui Plaha, ajuta femei de etnie romă să intre în maternitate însărcinate iar bebelușii să iasă cu o pereche nou nouță de părinți străini.
Nimeni nu va mai aminti de excursii prin USA, Germania sau alte locații exclusiviste, ce au reprezentat doar o simplă strategie de marketing, nicidecum un beneficiu al intermedierii de „întregit familia” bogătașilor străini.
Poate că, până la urmă, nu e vorba despre o persoană anume, ci despre un tipar. Despre cum se acordă titluri, despre cum se construiesc „personalități” și despre cât de ușor se diluează criteriile atunci când decizia aparține unui grup care confundă loialitatea cu obediența.
Și atunci întrebarea rămâne: ce alte „onoruri” vor mai fi distribuite în același mod, de către aceiași argați ai unei administrații în care inițiativa personală pare o abatere disciplinară?
Pentru că istoria recentă a arătat deja că astfel de decizii pot fi nu doar discutabile, ci și reversibile, atunci când societatea reacționează. Alexandru Ionaș a fost făcut cetățean de onoare la finalul mandatului 2016-2020, pentru „exemplarul mod” în care a condus anchetele împotriva stegarilor din noiembrie 1987. La solicitarea Asociației 15 Noiembrie 1987, acestuia i-a fost retras titlul de către Allen Coliban.
Concluzionând, se pare că inserarea a tot felul de „loaze” pe lista cu nume precum Nicolae Titulescu, Dumitru Prunariu sau Vasile Oltean, personalități care au avut cu adevărat un aport semnificativ pentru oraș devine inevitabilă - și, pentru actualii decidenți, deloc favorabilă.
Având în vedere calitatea unui astfel de consiliu local, folosit adesea ca instrument și nu ca for deliberativ, nu ar mira pe nimeni ca, într-un viitor apropiat, Cămârzan, Pandele sau Fane Țeapă să apară pe lista „cetățenilor de onoare”, astfel încât, aceasta să devină o simplă colecție de favoruri politice, fără legătură reală cu onoarea.
Va urma, după decernare…
★ 30.03.2025 ★
